Cum pasiunea pentru cărți a consacrat-o pe Jill Murphy

Vă invit în universul lui Jill Murphy, scriitoare și ilustratoare britanică, unde pasiunea pentru cărți descoperită din copilărie, duce la crearea unor povești fantastice care continuă să cucerească cititori din întreaga lume.

Povestea și desenul au făcut parte din viața lui Jill Murphy încă din primii săi ani de viață. Mama sa, fostă bibliotecară, i-a insuflat dragostea pentru cărți și i-a încurajat jocul imaginativ de a crea povești. La numai cinci ani, Jill transforma orice bucată de hârtie pe care putea desena în mici cărți, pe care le lega cu grijă și le așeza în bibliotecă alături de celelalte volume din casă.

„Nu eram o familie cu posibilități materiale deosebite, însă mama mea – fostă bibliotecară, care renunțase la serviciu după căsătorie – iubea nespus cărțile și mi-a insuflat aceeași pasiune.”

Jill a crescut citind autori precum Charles Dickens, T.H. White, Enid Blyton sau C.S. Lewis – autorul ei preferat. La fel de mult o fascinau și benzile desenate din revista Girl, care aveau să-i influențeze felul de a spune povești.

Cum începe povestea unei tinere autoare de cărți pentru copii

„Învățam la o școală foarte strictă de călugărițe, în Wimbledon. Uniforma era bleumarin închis. Purtam paltoane lungi și pălării din catifea. Într-o zi am venit acasă cu două prietene, iar mama s-a uitat la noi și a spus:

– Ia uitați-vă la voi! Arătați ca trei vrăjitoare!”

Această remarcă a mamei sale o va inspira pe Jill să înceapă, la vârsta de 15 ani, una dintre cele mai iubite serii de cărți pentru copii din literatura britanică: The Worst Witch (O vrăjitoare îngrozitoare, Ed. Arthur, 2025). Alcătuită din opt romane publicate între 1974 și 2018, povestea este inspirată din anii petrecuți la școala catolică pentru fete Ursuline Convent din Wimbledon.

„A fost foarte ușor să transform pălăriile școlare în pălării de vrăjitoare”, își amintea Jill Murphy. Autoarea povestește cum profesoarele școlii, care erau călugărițe și apăreau pe neașteptate atunci când încălcai o regulă, au devenit profesoarele Academiei domnișoarei Cackle, iar laboratorul de chimie s-a transformat în sala de poțiuni.

Seria va cunoaște un succes uriaș, va inspira un film, trei seriale de televiziune și numeroase adaptări pentru teatru, cucerind generații de cititori din întreaga lume.

Autoarea mărturisește că nu visa la faimă și nici la milioane de exemplare vândute. Jill Murphy dorea să-și vadă cartea așezată lângă volumele din biblioteca sa de acasă: „Voiam doar să-mi văd cartea pe un raft, alături de cărțile pe care le iubisem în copilărie.”

Ce urmează după cartea fenomen

Succesul seriei The Worst Witch a avut și o latură mai puțin plăcută. După apariția în 1997 a mult iubitei colecții Harry Potter, aproape fiecare interviu ajungea, mai devreme sau mai târziu, la comparația dintre Hogwarts și Academia domnișoarei Cackle a lui Jill Murphy.

Autoarea nu ascundea faptul că aceste comparații o deranjau. „Insinuările sunt cu adevărat jignitoare”, spunea ea, deoarece îi puneau la îndoială originalitatea. Să nu uităm că The Worst Witch a luat naștere cu douăzeci și trei de ani înainte de Harry Potter.

Lumea lui Jill Murphy nu s-a oprit însă la vrăjitoare. Din imaginația ei avea să se nască multe alte povești devenite celebre, printre care seria Familia Trompă (The Large Family). Descoperim astfel o familie de elefanți, mama, tata și cei patru copii, care trec prin întâmplări în care orice familie s-ar putea recunoaște. Jill i-a înzestrat pe elefănței cu trăiri și gesturi umane atât de naturale, reușind astfel să transforme, cu tandrețe și umor, rutina vieții de zi cu zi în povești memorabile.

O poveste care ne rămâne în minte și este una din favoritele seriei este Cinci Minute de Răgaz (Five Minutes’ Peace). Publicată în 1986, este a doua carte dedicată Familiei Trompă și ne povestește cum mama elefant este nevoită să se refugieze în baie pentru a avea parte de un moment de tihnă. Ideea cărții i-a venit lui Jill în casa unei prietene care încerca, fără succes, să savureze în liniște o felie de prăjitură, fiind urmărită de copii peste tot prin casă. Cartea s-a bucurat de un mare succes, fiind nominalizată la premiul Children’s Book Award în 1986 și câștigând premiul Parents Magazine Best Books for Babies Award în 1987.

Succesul seriei Familia Trompă stă în felul în care Jill Murphy a surprins viața de zi cu zi, cu un extraordinar spirit de observație, transformând întâmplările obișnuite ale unei familii în povești amuzante cu care cititorii rezonează cu ușurință.

În 1995, propria experiență de mamă o inspira pe autoare să scrie o nouă poveste, The Last Noo-Noo, atunci când fiul ei Charlie refuza cu încăpățânare să renunțe la suzetă. Cartea s-a bucurat de un succes remarcabil și a fost distinsă cu premiul Smarties, unul dintre cele mai importante și respectate premii pentru literatura infantilă din Marea Britanie, redenumit ulterior Nestlé Children’s Book Prize.

Capacitatea de a vedea extraordinarul în lucrurile obișnuite definește, poate, cel mai bine opera lui Jill Murphy. Nu a avut nevoie de personaje extravagante sau de întâmplări spectaculoase pentru a scrie povești memorabile, ci doar a privit lumea cu atenție, cu umor și cu tandrețe.

Cărțile ei ne amintesc că cele mai frumoase povești se nasc, de cele mai multe ori, din viața de zi cu zi.