Sofia Maul locuiește în Lisabona, iubește poveștile și are o mare bucurie să împărtășească aceste povești copiilor sau adulților, în școli sau biblioteci, pe scenă, pe stradă sau chiar în baruri. Sofia este ceea ce se numește un „storyteller” sau o povestitoare. Când am cunoscut-o pe Sofia, m-am mirat că există această „ocupație” în zilele noastre. Dar am aflat apoi că apar din ce în ce mai mulți povestitori precum Sofia, atât în Portugalia, cât și în alte țări, cum ar fi SUA, Marea Britanie, Franța, Belgia, Thailanda, India sau Noua Zeelandă.
Se pare că asistăm la o renaștere a povestitorilor și a artei de a spune povești direct, fără intermediul tehnologiei, de la om la om, de la inimă la inimă. Pentru că astfel povestea ajunge la sufletul ascultătorului și rămâne acolo. După cum știți, și noi suntem mari iubitori de povești și ne bucurăm când aflăm vești precum aceasta. Așteptăm să se trezească încet-încet acest vechi și bun obicei și la noi în țară.
Cartea Copiilor: Sofia, te rugăm să ne spui în câteva cuvinte ce este un povestitor în ziua de azi?
Sofia Maul: Au existat dintotdeauna povestitori și au avut diverse roluri în societate: de la cei care aduceau vești din locuri îndepărtate până la cei care transmiteau învățături prin intermediul poveștilor. În zilele noastre, povestitorii concurează cu filmele, televiziunea și cu mass-media în general, dar, cu toate acestea, au reușit să-și creeze o nișă în peisajul urban, în calitate de promotori ai artei de tip „performance”. Există povestitori care se adresează mai ales copiilor, inspirându-se din cărți și povestind în școli și biblioteci, sau povestitori care se adresează în special adulților, și pe care îi putem întâlni în baruri, teatre și pe la diverse festivaluri.
Cum ai început cariera de povestitor?
Mai întâi mi-am dorit să ascult cât mai multe povești și să fiu cât mai aproape de povestitori. Am început prin a participa la diverse ateliere cu actori și povestitori în cadrul unei biblioteci. Apoi m-am oferit să spun chiar eu povești în acea bibliotecă. Împreună cu patru prieteni cu aceeași pasiune, am format mai târziu un grup de povestitori pe nume Contabandistas (www.contabandistas.com) și am început treptat să fim invitați să povestim în diverse locuri. În prezent, organizăm evenimente regulate în Lisabona, iar storytellingul a devenit un job part-time pentru mine. Mă simt foarte norocoasă că pot face ceva ce iubesc atât de profund. Începutul nu a fost ușor însă, în special din cauză că publicul a uitat ce înseamnă să asculte povești și consideră că este o activitate doar pentru copii, ceea ce, bineînțeles, nu este deloc adevărat.
De ce îți place să spui povești?
Îmi place să spun povești pentru că mi se pare un mijloc plăcut și ușor de acceptat de public de a transmite valori importante, cu un impact pozitiv asupra societății. Îmi place varietatea de feluri în care poți spune același lucru. Îmi place cum poveștile creează punți între culturi, pentru că sunt foarte multe lucruri comune în poveștile diverselor popoare sau regiuni. Am convingerea că poveștile pot avea un impact puternic asupra oamenilor, că pot să-i ajute să vadă lucrurile dintr-o altă perspectivă și să ia decizii mai bune. De asemenea, acestea reprezintă o modalitate de păstrare a tradițiilor, de a ne aminti de unde venim cu toții.
Cum îți găsești poveștile?
Cele mai multe le găsesc în cărți, dar și ascultând alți povestitori, vorbind cu oameni în vârstă sau pur și simplu fiind mereu curioasă despre locurile în care merg și oamenii cu care mă întâlnesc. Este foarte interesant când reușești să incluzi detalii din propria viață și experiență în miturile, legendele și poveștile tradiționale .
Care este publicul tău preferat?
Îmi place să spun povești atât copiilor, cât și adulților, dar mai ales adolescenților. Sunt greu de prins, dar dacă le stârnești interesul, devin ascultători foarte activi și pun totul sub semnul întrebării.
Există o tradiție de a spune povești în Portugalia? Există festivaluri ale povestitorilor?
Mai există încă povestitori în vârstă în unele sate și încercăm să creăm legături între povestitorii tradiționali și noii povestitori din mediul urban, dar nu este ușor. Grupul nostru a organizat un festival foarte interesant în satele din nordul Portugaliei, unde publicul a fost invitat în casele oamenilor să asculte atât povestitori tradiționali, cât și dintre cei tineri. De asemenea, anul trecut, în septembrie, un vechi vis al nostru a devenit realitate: am organizat primul festival internațional al poveștilor din Lisabona, pe nume Terra Incognita, un mare succes. Am avut peste o mie de participanți de-a lungul unui weekend, s-au spus povești pe străzi, în parcuri pentru copii sau în teatre pentru adulți. Trebuie să-ți mărturisesc, totuși, că a fost nevoie de cinci ani de evenimente regulate de storytelling pentru a dezvolta un public pentru acest festival.
Care sunt festivalurile de storytelling cele mai cunoscute în lume? Ai participat la astfel de festivaluri?
Sunt multe festivaluri de storytelling în toată lumea, dar cel mai cunoscut este National Storytelling Festival din Jonesborough, Tenessee. N-am ajuns încă acolo, dar voi ajunge! Am participat la Cape Clear Storytelling Festival în Irlanda, Festival at the Edge în Marea Britanie, Chiny Cité des Contes în Belgia, Maraton de los Cuentos de Guadalajara în Spania și la You Have my Word în Polonia. Curentul de storytelling este cel mai puternic în Statele Unite, unde se organizează foarte multe festivaluri, dar și în Europa există multe organizații care promovează această artă, precum Maison du Conte în Franța sau Crick Crack Club în Marea Britanie.
Îți mulțumim și-ți dorim mult succes!