„Pietrele lui Aston” (Astons Stenar), apărută în 2005, a fost imediat apreciată pentru poezia textului și magia ilustrațiilor care povestesc împreună, cu umor și duioșie, despre cum ar trebui să fie copilăria: liberă, nestingherită, plină de dragoste.

E o seară mohorâtă de toamnă târzie. Frigul se strecoară tiptil printre umbre. De pe alee se aud pași. Pleosc! Pleosc! Uite-l și pe Aston. E cu mama, care duce câteva plase grele. Brânză, spanac și pește de la piață. Brusc, Aston se oprește. A zărit ceva. O piatră aspră, udă și strălucitoare. Aston își scoase mănușa și-o atinse cu lăbuța. E așa de rece! Sărăcuța…