Un măr este pus pe pervaz, la soare, ca să se coacă. Împins de un papagal, mărul cade și stârnește o mulțime de peripeții amuzante. Lumea în care trăim este condusă de întâmplare, pare să spună povestea, dar poate că întâmplarea are un simț subtil al dreptății, care pune mereu lucrurile la punct: cei cu intenții rele sunt pedepsiți, cei buni sunt răsplătiți

— M-m-mărul meu! A dispărut. Nu se poate! se bâlbâi vânzătorul de fructe. Nu-i venea să-și creadă ochilor.
Domnul în costum vărgat își văzu mai departe de plimbare, în timp ce vânzătorul de fructe se așeză sub copac să se gândească. Dar oricât s-a gândit, nu și-a putut da seama nicicum ce se întâmplase.
Și nici nu-i de mirare.