Rolele fantomă
de John Vernon Lord
Traducere de Florin Bican
Descriere
Nea Rolă iubește să facă plimbări în natură cu minunatele sale role. Într-o dimineață liniștită, când încă doarme neîntors alături de motanul său lipsit de miros, un șoarece neobrăzat încalecă una dintre rolele lui mult iubite și o ia la sănătoasa. Nea Rolă iese val-vârtej afară din casă, fugind în lumea largă, în pijamale și într-un singur picior, să-și recupereze rolele furate. E de-ajuns să ți se fure un lucru prețios pentru ca misiunea căutării hoțului să te transforme în erou, nu-i așa? Mai ales când refuzi încăpățânat să te dai bătut. Dar oare va avea sorți de izbândă bravul nostru erou?
John Vernon Lord s-a născut în 1939 și face parte dintr-o generație de artiști britanici care a ridicat ilustrația de carte la rangul de artă, influențând o întreagă școală de gândire vizuală. A studiat bazele desenului la Salford School of Art, una dintre cele mai vechi școli de artă din Marea Britanie. Apoi, la Central School of Arts and Crafts din Londra, și-a descoperit propria voce vizuală, un amestec între rigoare și libertatea de expresie.
A început să predea ilustrație la University of Brighton în anii ’60 și a devenit, de-a lungul timpului, unul dintre profesorii cei mai apreciați din domeniu. A format generații întregi de tineri artiști, încurajându-i să gândească vizual și să-și cultive propriul limbaj grafic.
ISBN: 9786306505845
Ediție cartonată
Număr pagini: 32
Format: 28 X 22 cm
Vârstă: 3 - 7 ani
Stare stoc: Disponibil
45.00 lei














Recenzii
Ioana Maria Tohanean
decembrie 16, 2025 at 3:34 pm
Am pregătit cartea (în postura ei de nou-venită) pentru lectura de seară. În pat copilul răsfoia deja o altă carte, una pe care o prefera deja (tot de la Portocala albastră). Între timp lipsesc scurt din cameră și când revin el era absorbit de ROLELE FANTOMĂ. Nu l-am întrerupt. Surpriza constă în faptul că nu a urmărit doar ilustrațiile (care, da, sunt fascinante) ci a și citit-o, fără să mă mai aștepte și pe mine. Integral. Apoi mi-a povestit-o. A insistat că „e faină, o să vezi tu”. Am citit-o, de data asta împreună. Cel mai cu poftă a râs la etajul 20 și la ce s-a întâmplat acolo. Mini spoiler: eu sunt convinsă că o vor lua de la capăt, copilul a zis „nu prea cred” și mi-a arătat ochiul deschis al pisicii. Părerile rămân împărțite. Dar nu și în ce privește cartea: ne bucurăm că o avem, e pe cale de a deveni una dintre preferate și mulțumim pentru publicare, o carte cu adevărat venerabilă!
*comentariu primit pe contul de Facebook al editurii de la Ioana Maria Tohanean